Экзамен

Оценка знаний

EVALUAREA_CUNOȘTINȚELOR_(notele_SIMU)_sem.1

EVALUAREA_CUNOȘTINȚELOR_(notele_SIMU)_sem.2

Evaluarea cunoştinţelor la anatomia sistemică a omului

Având în vedere particularităţile specifice ale predării/învăţării anatomiei sistemice a omului şi importanţa datelor anatomice atât pentru instruirea ulterioară în domeniul medicinei cât şi pentru activitatea de zi cu zi a oricărui medic, evaluarea obiectivă a cunoştinţelor studenţilor la această disciplină capătă o semnificaţie deosebită.

La elaborarea prezentelor materiale s-a ţinut cont de componențele cognitiv-formativ-aplicative ale procesului de învăţământ (informaţii sub formă de noţiuni, concepte, idei, teze, legi, principii, teorii, ipoteze, deprinderi intelectuale sau practice), care trebuie să fie obţinute de studenţi în conformitate cu cerinţele programei şi ale altor documente privind instruirea în anatomia omului, de formele de evaluare, determinate de procedeele de verificare (orală, în scris, în mod practic) şi de perioada de studii (iniţială, înainte de fiecare sistem sau aparat de organe, curentă – la fiecare lucrare de laborator, periodică sau totalizare – după fiecare sistem sau aparat de organe, finală – examen – la sfârşit de semestru sau disciplină).

În opinia noastră utilizarea acestor materiale ne va ajuta să atingem toate caracteristicile notării corecte – obiectivitate, validitate, fidelitate.

Notarea obiectivă şi exigentă a cunoştinţelor poate fi realizată ţinând cont în mod obligatoriu de:

a) volumul cunoştinţelor dobândite de către student şi măsura în care acest volum corespunde celui prevăzut de programă, manualele recomandate, chestionare, indicaţii metodice etc;

b) valoarea cunoştinţelor dobândite – conştientizarea lor, sunt reproduse după model sau după sens, în ce măsură informaţiile, priceperile, deprinderile, obişnuinţele corespund celor prevăzute de programul de studiu;

c) măsura în care sunt respectate condiţiile răspunsurilor (sunt clare, conştiente, complete, exprimate inteligibil, coerent, sub formă de expuneri scurte, formulate personal, însoţite de explicaţii, argumentări, scheme etc.);

d) măsura în care studentul a conştientizat aplicabilitatea celor studiate, importanţa lor pentru însuşirea altor compartimente ale anatomiei sau a altor discipline medicale precum şi pentru instruirea profesională;

e) greşelile comise de către student în cadrul controlului şi gravitatea lor privind studierea ulterioară a anatomiei, instruirea medicală şi activitatea profesională;

f) capacităţile intelectuale şi calităţile profesionale ale studentului (memoria, gândirea, imaginaţia, spiritul critic, spiritul de observaţie etc.);

g) rezultatele pregătirii de zi cu zi a studentului pe parcursul studierii sistemelor sau aparatelor de organe în timpul semestrului, anului de studii sau a întregului curs de anatomie descriptivă;

h) rezultatele probelor de verificare a cunoştinţelor, priceperilor, deprinderilor de la lucrările de control şi totalizări;

i) atitudinea studentului faţă de procesul de studii (frecvenţă, asiduitate, responsabilitate, disciplină);

j) atitudinea studentului faţă de preparatele anatomice (de muzeu, demonstrative şi de studii), părţile de corp dezmembrate, cadavre;

k) lucrul studentului în sala de disecţii (confecţionarea de sine stătătoare sau participarea la confecţionarea preparatelor pentru demonstraţii sau studii, disecţia regiunilor de corp la cadavru, acţiunile privind menţinerea acestora în stare bună pentru studii sau conservarea lor);

l) plagiatul (copiuţe, telefon mobil, căşti etc) în caz că acesta a avut loc şi este confirmat.

Mai pot fi luate în consideraţie:

a) participarea la activităţile cercului ştiinţific studenţesc din cadrul catedrei;

b) întocmirea de referate privind unele aspecte ale anatomiei sistemice reprezentate insuficient sau care lipsesc din manualele recomandate de programă;

c) prezentarea de raporturi la sesiunile ştiinţifice universitare, conferinţele ştiinţifice studenţeşti republicane sau internaţionale;

d) succese remarcabile, obţinute la olimpiadele de anatomia omului;

e) confecţionarea preparatelor anatomice de muzeu sau ale unor materiale pentru demonstraţii (filme video, diapozitive, planşe etc.).

La notare nu vor fi luate în seamă:

a) notele de la examenele de anatomie sistemică din semestrul (semestrele) precedent (e);

b) particularităţile comportamentale ale studentului şi relaţiile profesor – student.

Notarea cunoştinţelor se realizează după sistemul convenţional de notare prin cifre cu 10 trepte (în caz de colocviu simplu este utilizat sistemul binar – admis sau respins).

Cele mai responsabile sunt cazurile când examinatorul acordă nota “5” (cinci) – nota de promovare. După I. Bontaş (1996) aceasta “este o decizie de responsabilitate didactică, etică şi socială”; în cazul evaluării cunoştinţelor viitorilor medici o astfel de decizie este de o responsabilitate incomensurabilă.

Nota “5” (cinci) trebuie să fie acordată doar atunci când examinatorul este ferm convins că respondentul posedă cunoştinţe suficiente pentru a nu neglija unul din cele mai importante principii elaborate de Hipocrate – “Non nocere!”

Cu nota “5” (cinci) sunt apreciate cunoştinţele studentului care:

- identifică piesele anatomice, organele şi regiunile de corp care trebuiau studiate dar se orientează în ele cu dificultate;

- cunoaşte poziţia anatomică şi topografia pieselor anatomice, organelor şi a regiunilor de corp studiate însă nu le poate demonstra corect fără ajutorul profesorului;

- demonstrează de sine stătător absolut toate formaţiunile anatomice, cunoaşterea cărora este obligatorie deşi cu anumită întărziere, comiţând unele greşeli neesenţiale pe care le corectează graţie întrebărilor sugestive ale profesorului;

- demonstrează de sine stătător cele mai importante elemente descriptive ale pieselor anatomice, organelor, regiunilor de corp, preparatelor neadnotate care se referă la tema sau la capitolul studiat;

- comite greşeli în cazul când i se propune să identifice formaţiunile anatomice demonstrate de profesor (cu excepţia acelor a căror cunoaştere este obligatorie) pe care le corectează parţial (cu ajutorul întrebărilor sugestive ale profesorului);

- în cazul controlului deprinderilor din cadrul examenului demonstrează toate formaţiunile anatomice evidenţiate în bilet (cunoşterea cărora este obligatorie) şi poate acumula 46-55 de puncte;

- a înţeles descrierea structurilor ce ţin de tema, capitolul sau compartimentul în discuţie dar nu e capabil să reproducă materia pe deplin, comite multe greşeli de terminologie şi de sens, pe care le rectifică datorită întrebărilor auxiliare;

- fără întrebările sugestive ale profesorului nu poate explica şi interpreta esenţa structurilor descrise, nu cunoaşte îndeajuns rolul funcţional şi importanţa acestora în organism precum şi explorarea lor pe viu; la majoritatea întrebărilor suplimentare dă răspunsuri confuze;

- cunoaşte foarte sumar datele ce ţin de dezvoltare, variante, anomalii, particularităţi de vârstă, are idee extrem de vagă despre aspectul aplicativ al formaţiunilor studiate;

- pentru lucrările de laborator, totalizări, examen se pregăteşte după o singură sursă, nu consultă notiţele de la cursuri şi nu cunoaşte datele teoretice expuse în cadrul lor, nu pătrunde în esenţa discuţiilor referitoare la temă şi nu participă activ la ele;

- la controlul în scris al cunoştinţelor nu pătrunde sensul întrebărilor, răspunde parţial sau scrie despre tot ce crede că poate să se refere la subiect, nu foloseşte reprezentările grafice, schemele privind clasificarea, structura, topografia formaţiunilor anatomice;

- comite greşeli la încercarea de a rezolva teste în imagini şi teste de tipul complement simplu sau asociere simplă, nu posedă aptitudini pentru a realiza referate;

- la controlul cunoştinţelor teoretice din cadrul examenului poate acumula 46-55 puncte;

- nu frecventează regulat cursurile, comite nemotivat restanţe pe care le recuperează cu întârziere;

- poate participa la disecţia organelor şi a regiunilor de corp dar nu posedă aptitudinile necesare pentru aceasta;

- a însuşit 0,5 din informaţia prevăzută de programă şi a demonstrat că cantitatea şi nivelul de cunoştinţe de care dispune sunt suficiente pentru studierea ulterioară a anatomiei şi a altor discipline medicale.

Cu nota “6” (şase) pot fi apreciate cunoştinţele studentului care:

- identifică preparatele anatomice, organele şi regiunile de corp ce ţin de tema lucrării de laborator sau a totalizării, cunoaşte poziţia anatomică şi topografia acestora însă în cazul demonstrării lor de sine stătătoare comite greşeli esenţiale pe care le poate corecta în urma întrebărilor sugestive ale profesorului;

- cunoaşte şi demonstrează de sine stătător toate formaţiunile anatomice care se referă la temă şi cunoaşterea cărora este obligatorie;

- demonstrează de sine stătător cele mai importante elemente descriptive ale preparatelor anatomice sau a pieselor neadnotate, a organelor şi regiunilor de corp ce ţin de tema sau capitolul studiate;

- identifică cele mai importante formaţiuni anatomice demonstrate de profesor dar comite unele greşeli de terminologie, se orientează mai puţin în structurile învecinate;

- în cazul controlului deprinderilor din cadrul examenului demonstrează fără ajutorul profesorului toate formaţiunile evidenţiate din bilet şi poate acumula la această probă 56-65 de puncte;

- în cazul controlului cunoştinţelor teoretice arată că a înţeles tema şi descrierea structurilor ce ţin de ea, a pătruns în esenţa lor, dă dovadă de cunoştinţe teoretice conştientizate la nivel reproductiv (după model), dar nu dezvăluie întreaga materie, comite inexactităţi de ordin esenţial la definirea noţiunilor fundamentale şi auxiliare;

- cunoaşte doar parţial schemele, reprezentările grafice privind structura, topografia sau clasificarea formaţiunilor anatomice studiate, nu poate reproduce cele mai multe din schemele recomandate de programă;

- manifestă cunoştinţe superficiale privind aspectul aplicativ al celor studiate şi metodele de explorare morfologică a lor pe viu;

- cunoaşte foarte slab problemele referitoare la dezvoltare, anomalii, variante de structură, particularităţi de vârstă şi de gen, are idee vagă despre materia discutată la cursuri;

- posedă cunoştinţe destul de mediocre despre rolul şi importanţa funcţională a structurilor studiate;

- rezolvă teste în imagini, teste de tip complement simplu, asociere simplă, dar comite multe greşeli la rezolvarea testelor de tip mai complicat;

- în cazul controlului în scris al cunoştinţelor din cadrul examenului dă răspunsuri incomplete, acordând mai mult spaţiu aspectelor secundare ale problemelor discutate şi poate acumula 56-65 de puncte;

- pentru lucrările de laborator şi totalizări se pregăteşte după o singură sursă, fără a cerceta notiţele de la cursuri; la discuţiile din cadrul lor manifestă un comportament pasiv;

- nu frecventează regulat cursurile, are restanţe nemotivate pe care le recuperează doar constrâns de circumstanţe;

- poate participa la disecţia organelor şi a regiunilor de corp dar fără a pricepe ce şi cum are de făcut;

- are nota medie la totalizări nu mai joasă de “5” (cinci);

- raportul dintre cunoştinţele care se cer în conformitate cu programa şi cunoştinţele, pe care le-a demonstrat studentul e de 1:0,6; acesta deține cunoștințe şi deprinderi practice suficiente pentru a avansa în cunoaşterea materiei la anatomia sistemică şi la alte discipline medicale deşi priceperile nu sunt suficient dezvoltate.

Cu nota “7” (şapte) se apreciază cunoștințele studentului care:

- cunoaşte poziţia anatomică şi topografia organelor şi a porţiunilor de corp referitoare la tema lucrării de laborator sau la capitolul la care susţine totalizarea, însă la demonstrarea lor de sine stătătoare comite unele greşeli neesenţiale pe care le poate corecta în caz că acestea îi sunt indicate;

- demonstrează de sine stătător toate formaţiunile anatomice, cunoaşterea cărora este obligatorie precum şi cele mai importante din elementele descriptive ale organelor, complexelor de organe sau a regiunilor de corp studiate;

- identifică majoritatea formaţiunilor anatomice demonstrate de profesor însă cu o mai puţină siguranţă, poate fi dezorientat cu uşurinţă, comite greşeli de terminologie;

- în cazul controlului deprinderilor din cadrul examenului demonstrează toate formaţiunile evidenţiate din bilet şi poate acumula 66-75 de puncte;

- îşi pregăteşte temele după un singur manual, rareori consultă conspectele de la cursuri;

- a înţeles tema (capitolul, compartimentul) şi descrierea structurilor ce ţin de ea, este în stare să reproducă aproape în întregime materia temei (după model sau după sens) dar la caracterizarea noţiunilor fundamentale comite greşeli de terminologie sau inexactităţi neesenţiale;

- participă la discuţii însă nu enunţă puncte de vedere bine definite, denotă o judecată conceptuală mediocră, poate renunţa cu uşurinţă la propriile afirmaţii şi formulări;

- cunoaşte doar în linii mari (superficial) materia de programă discutată la cursuri;

- demonstrează cunoştinţe sumare a problemelor ce ţin de dezvoltarea, anomaliile, variantele de structură, particularităţile de vârstă şi de gen a formaţiunilor studiate;

- cunoaşte destul de superficial (fără a intra în detalii) esenţa funcţionalităţii structurilor studiate;

- posedă cunoştinţe superficiale despre aplicabilitatea celor studiate şi metodele de explorare morfologică a lor pe viu;

- cunoaşte şi poate interpreta schemele şi desenele care ţin de clasificarea, structura sau topografia formaţiunilor anatomice dar reprezintă grafic doar cele mai simple dintre ele;

- rezolvă teste în imagini, teste de tip complement simplu, asociere simplă dar comite unele greşeli la rezolvarea testelor de tip complement multiplu, asociere grupată etc., nu se descurcă în problemele de caz;

- în caz de scriere a referetelor nu poate selecta materia, de regulă copie ad literam din cele mai accesibile surse (fără a analiza şi sintetiza);

- manifestă o plasticitate mediocră a gândurii deşi poate fi sârguincios;

- la controlul în scris al cunoştinţelor teoretice din cadrul examenului poate acumula 66-75 de puncte şi are la totalizări o medie nu mai mică de “6” (şase);

- frecventează cursurile neregulat, nu absentează nemotivat de la lucrările de laborator, recuperează restanţele în termenii de timp stabiliţi;

- participă la disecţia organelor şi a regiunilor de corp dar nu se descurcă fără ajutorul profesorului;

- raportul dintre ceea ce s-a cerut şi ceea ce a dat studentul e de 1:0,7; el posedă priceperi şi deprinderi suficiente pentru a avansa în cunoaşterea materiei de programă la anatomie şi pentru a studia alte discipline medicale.

Cu nota “8” (opt) se apreciază cunoștințele studentului care:

- manifestă o cunoaştere bună a poziţiei anatomice şi a topografiei organelor şi a regiunilor de corp referitoare la tema, capitolul, compartimentul respectiv, demonstrează fără greşeli formaţiunile anatomice ce ţin de ele;

- identifică aproape toate formaţiunile anatomice demonstrate de profesor însă nu totdeauna cu siguranţă;

- în cazul controlului deprinderilor din cadrul examenului demonstrează de sine stătător toate formaţiunile indicate în bilet şi poate acumula 76-85 de puncte;

- îşi face temele consultând mai multe surse dar nu de fiecare dată, e la curent cu notiţele de la cursuri;

- stăpâneşte materia temei (capitolului, compartimentului) dând dovadă de cunoştinţe conștientizate, pe care le expune după sens, însă uneori explică teoria în mod reproductiv, după model;

- participă la discuţii însă nu are o viziune proprie asupra celor discutate;

- manifestă o cunoaştere suficientă a dezvoltării, anomaliilor şi variantelor structurilor studiate precum şi a particularităţilor lor de vârstă şi de gen;

- cunoaşte şi poate reprezenta grafic toate schemele şi desenele recomandabile pentru tema, capitolul sau compartimentul respectiv, deşi în multe cazuri poate comite greşeli neesenţiale;

- cunoaşte în măsură suficientă metodele de explorare morfologică pe viu şi aplicabilitatea formaţiunilor anatomice studiate, precum şi funcţionalitatea lor;

- manifestă o cunoaştere suficientă a materiei de programă discutată la cursuri;

- rezolvă teste de toate tipurile, comite însă unele greşeli la rezolvarea testelor de tipul complement grupat sau asociere grupată, rezolvă probleme simple de caz;

- în cazul pregătirii referatelor acţionează de cele mai multe ori după model;

- la controlul în scris al cunoştinţelor teoretice poate acumula 76-85 de puncte; la totalizări are media nu mai mică de “7” (şapte);

- participă la disecţia organelor şi a regiunilor de corp fiind îndrumat şi controlat de profesor;

- frecventează regulat cursurile şi lucrările de laborator, în caz că apar restanţe le recuperează în termenii de timp stabiliţi;

- raportul dintre ceea ce s-a cerut în conformitate cu programa şi ceea ce a dat studentul e de 1:0,8; el posedă o serie de aptitudini, priceperi şi deprinderi necesare pentru studierea capitolelor următoare ale anatomiei descriptive precum şi a altor discipline medicale (fundamentale şi clinice) însă realizarea potenţelor lui intelectuale este împiedicată din lipsă de timp, motive de sănătate sau din lipsă de asiduitate, neglijenţă faţă de studii.

Cu nota “9” (nouă) se apreciază cunoștințele studentului care:

- manifestă o cunoaştere perfectă a poziţiei anatomice şi a topografiei organelor şi a regiunilor de corp referitoare la tema, capitolul, compartimentul studiate, demonstrează cu uşurinţă toate formaţiunile anatomice ce ţin de ele, are formată deprinderea de a aranja piesele anatomice în poziţie anatomică înainte de a purcede la descrierea lor;

- identifică toate formaţiunile anatomice demonstrate de profesor, descrie preparatele anatomice neadnotate;

- în cazul controlului deprinderilor din cadrul examenului demonstrează de sine stătător toate formaţiunile anatomice indicate în bilet şi poate acumula 86-90 de puncte;

- stăpâneşte bine tema (capitolul, compartimentul), posedă cunoştinţe profunde, dezvăluie coerent conţinutul ei;

- pentru a se pregăti de lucrări de laborator, totalizări, examene consultă mai multe surse, pe lângă conspectele de la cursuri practică notiţele pe care le face în timpul pregătirii sau discuţiilor;

- cunoaşte toată materia de programă discutată la cursuri;

- cunoaşte etapele principale de dezvoltare a formaţiunilor anatomice studiate, variantele şi anomaliile lor, particularităţile de vârstă şi de gen;

- cunoaşte metodele de explorare morfologică pe viu a formaţiunilor anatomice studiate, aplicabilitatea şi funcţionalitatea lor;

- participă activ la discuţii, manifestă viziuni proprii, dă dovadă de priceperi şi deprinderi de a analiza, sintetiza şi generaliza cele studiate;

- cunoaşte în detalii schemele şi desenele referitoare la temă şi le poate reproduce;

- în cazul controlului în scris al cunoştinţelor teoretice din cadrul examenului poate acumula 86-95 de puncte; la totalizări are note nu mai mici de “8” (opt);

- rezolvă orice tip de teste şi probleme de caz;

- poate avea mici lacune în pregătire însă nu acţionează după model, foloseşte în mod creator cele studiate;

- îşi dă pe deplin seama de importanţa celor studiate pentru pregătirea sa profesională;

- în cazul pregătirii referatelor selectează materialul care se referă la problema studiată, nu comite plagieri şi compilări;

- frecventează regulat cursurile şi lucrările de laborator;

- participă activ la disecţia organelor şi a regiunilor de corp (îndrumat de profesor), manifestă o atitudine respectuoasă faţă de cadavre şi preparatele anatomice;

- raportul dintre ceea ce s-a cerut şi ceea ce a dat studentul e de 1:0,9. El dă dovadă de capabilitate şi asiduitate şi posedă aptitudini, priceperi şi deprinderi necesare pentru studierea capitolelor următoare ale anatomiei descriptive precum şi a altor discipline medicale fundamentale şi clinice.

Cu nota “10” (zece) se apreciază cunoștințele studentului care:

- manifestă o cunoaştere perfectă a poziţiei anatomice şi a topografiei organelor şi a regiunilor de corp referitoare la temă (capitol, compartiment), demonstrează cu uşurinţă toate formaţiunile anatomice ce ţin de ea, denotă o orientare excelentă în formaţiunile anatomice studiate;

- identifică cu uşurinţă toate structurile anatomice demonstrate de profesor;

- în cazul controlului deprinderilor din cadrul examenului demonstrează de sine stătător toate formaţiunile indicate în bilet şi poate acumula 86-90 de puncte;

- sţie să lucreze cu cartea, manifestă interes pentru literatura suplimentară privind anatomia descriptivă şi aplicată, pregătindu-se pentru lucrări de laborator, totalizări, examene consultă mai multe surse, practică notiţele;

- stăpâneşte bine materia care ţine de tema, capitolul sau compartimentul puse în discuţie, expune succint şi coerent conţinutul ei folosind un vocabular bogat şi un limbaj terminologic corect;

- interpretează corect formaţiunile anatomice descrise elucidând rolul lor funcţional şi importanţa lor aplicativă folosindu-se de cunoştinţe din alte capitole ale anatomiei sau din alte discipline fundamentale şi clinice;

- posedă întreaga materie de programă discutată la cursuri, cunoaşte în detalii dezvoltarea, variantele, anomaliile, particularităţile de vârstă şi de gen precum şi anatomia pe viu a formaţiunilor studiate;

- participă activ la discuţiile din cadrul lucrărilor de laborator dând dovadă de opinii şi viziuni proprii;

- rezolvă cu uşurinţă orice tip de teste sau probleme de caz, poate propune variante proprii ale acestora;

- expune răspunsurile în scris în conformitate cu structura logică a temei folosind clasificări şi scheme proprii sau împrumutate din alte surse, cunoaşte în detalii schemele şi desenele recomandate de programă şi le poate reproduce;

- este sârguincios, disciplinat, frecventează regulat cursurile şi lucrările de laborator;

- manifestă respect faţă de rămăşiţele pământesţi ale unor oameni care în virtutea circumstanţelor au devenit material didactic, participă activ la disecţia organelor şi a regiunilor de corp, poate lucra în sala de disecţii de sine stătător folosind indicaţii metodice sau îndrumare speciale;

- dispune de un volum de cunoştinţe de înaltă probă, egal cu cel prevăzut de programă sau care îl depăşeşte; la controlul în scris al cunoştinţelor a acumulat 96-100 de puncte, iar la totalizări are media nu mai mică de “9”;

- posedă capacităţi de observare, comparaţie, analiză, generalizare, dă dovadă de originalitate şi talent la folosirea cunoştinţelor acumulate pe care le poate transforma sau extrapola, manifestă aptitudini necesare pentru explorare şi creaţie;

- posedă aptitudini, priceperi şi deprinderi de excepţie, care le depăşesc pe cele necesare pentru studierea capitolelor ulterioare ale anatomiei precum şi a altor discipline fundamentale şi clinice.

În felul acesta pot fi caracterizate cunoştinţele la anatomia sistemică a omului ce ţin de succes (notele 8–10) sau mediocritate (notele 5–7). Cunoştinţele proprii insuccesului sunt apreciate cu notele 4–1.

Cu nota “4” (patru) se apreciază cunoștințele studentului care:

- identifică preparatele anatomice, organele sau regiunile de corp referitoare la temă (capitol, compartiment) dar nu se orientează în ele;

- nu cunoaşte poziţia anatomică şi topografia elementelor care trebuiau să fie studiate conform programei;

- demonstrează doar parţial formaţiunile anatomice cunoaşterea cărora este obligatorie, la controlul deprinderilor din cadrul examenului nu cunoaşte una din structurile evidenţiate în bilet şi a obţinut 36-45 de puncte;

- nu ştie să numească formaţiunile anatomice demonstrate de profesor, nu e capabil de a descrie un preparat anatomic neadnotat;

- cunoaşte unele elemente descriptive, referitoare la organele sau regiunile de corp studiate dar nu le poate demonstra;

- a lecturat textul referitor la tema, capitolul sau compartimentul respectiv dar nu a pătruns în sens, nu e în stare să-l reproducă decât fragmentar sau încearcă să închege un răspuns dar la expunerea materiei comite greşeli ce ţin de logică, terminologie sau aspectul ştiinţific, unele din care nu le pricepe nici în urma întrebărilor sugestive ale profesorului, nu e în stare să răspundă la întrebările profesorului referitoare la temă;

- nu are nici măcar idee despre materia discutată în cadrul orelor de curs, nu cunoaşte nimic despre explorarea pe viu a formaţiunilor studiate;

- nu cunoaşte răspunsul la majoritatea întrebărilor din chestionar;

- nu participă la discuţiile referitoare la tema sau capitolul studiat;

- nu se descurcă în testele în imagini, nu poate rezolva testele de tip complement simplu sau asociere simplă;

- la controlul cunoştinţelor teoretice a acumulat 36-45 de puncte;

- nu frecventează regulat cursurile, comite restanţe la lucrările de laborator pe care le recuperează cu greu;

- nu ştie să întocmească referate despre unele aspecte morfofuncţionale ale organelor şi sistemelor studiate;

- nu participă la disecţia organelor sau a regiunilor de corp;

- nu cunoaşte lucruri elementare ce ţin de structura corpului uman, fără de care perceperea şi studierea altor discipline fundamentale sau clinice este imposibilă (componenţa sistemelor şi a aparatelor de organe, a părţilor de corp, topografia lor, succesiunea organelor în sisteme şi aparate sau a segmentelor în cadrul unui organ, schema circulaţiei sangvine etc).

Cu nota “3” (trei) se apreciază cunoștințele studentului care:

- ştie despre care formaţiuni anatomice sau sistem de organe este vorba dar nu poate identifica preparatele, organele sau regiunile de corp ce ţin de ele;

- la controlul deprinderilor din cadrul examenului nu cunoaşte două dintre formaţiunile anatomice evidenţiate în bilet şi a acumulat 26-35 de puncte;

- a lucrat asupra descrierii formaţiunilor respective din atlase, manuale dar a memorizat doar unele noţiuni fără ca să le priceapă sensul, comite greşeli grave de terminologie, la întrebările sugestive ale profesorului dă răspunsuri eronate;

- nu participă la discuţiile de la lucrările de laborator;

- la controlul cunoştinţelor teoretice din cadrul examenului a acumulat 26-35 de puncte;

- de regulă nu frecventează cursurile, comite restanţe (de cele mai multe ori nemotivate), pentru a le recupera trebuie să i se amintească de mai multe ori;

- este indiferent faţă de materialul cadaveric, nu participă la disecţia organelor şi a regiunilor de corp;

- cunoştinţele de care dispune nu-i permit perceperea şi însuşirea materiei celorlalte capitole de anatomie descriptivă, cu atât mai mult a altor discipline medicale fundamentale sau clinice.

Cu nota “2” (doi) se apreciază cunoștințele studentului care:

- nu poate identifica piesele anatomice, organele, regiunile de corp referitoare la temă;

- la controlul deprinderilor nu cunoaşte nici una dintre formaţiunile anatomice evidenţiate şi în cadrul examenului a acumulat 16-25 puncte;

- nu cunoaşte ce temă a avut de studiat, nu posedă careva deprinderi sau priceperi referitoare la tema respectivă, face încercări de a defini unele noţiuni simple fără a le înţelege sensul;

- la controlul cunoştinţelor teoretice din cadrul examenului a acumulat 16-25 puncte;

- nu participă la discuţiile referitoare la tema (capitolul) studiată;

- lipseşte mult (deseori nemotivat) de la cursuri şi de la lucrările de laborator, nu încearcă să recupereze restanţele.

Cu nota “1” (unu) poate fi apreciat studentul care:

- neglijează în mod evident activitatea de instruire;

- demonstrează indiferenţă totală faţă de anatomia omului, desconsideră eforturile profesorului de a-i inocula careva cunoştinţe, neglijează ajutorul acestuia;

- absentează nemotivat şi în repetate rânduri de la cursuri şi de la lucrările de laborator şi nici nu încearcă să recupeze restanţele;

- refuză să răspundă la întrebările profesorului sau să participe la discuţia asupra celor studiate;

- manifestă repulsie faţă de materialul anatomic pentru demonstraţii;

- a comis furt de informaţie (fiţuici, copiere etc.).

La o notare subiectivă conduc diverse fenomene sau situaţii extra-docimologice:

a) Fenomenul „halo” (iradiere) – influenţare negativă asupra notării a notelor mici (sau mari) de la alte discipline;

b) Fenomenul de contrast – student bun şi student slab, student cuminte şi student cu abateri etc.

c) Fenomenul „oedipian” (de prezicere, preconceput), când cunoaştem studenţii. Preconceperea unei notări ne denaturează, modul de gândire şi acţiune docimologică.

d) Fenomenul „de ordine” – când notarea este influenţată negativ profesorii fiind exigenţi într-o anumită parte a zilei (dimineaţa, la prânz, seara) a semestrului sau a anului universitar.

e) Nivelul mediu al grupei ca punct de referinţă în evaluare. Trebuie să se pornească de la nivelul cel mai înalt al programei.

f) Raportul dintre evaluarea cunoştinţelor şi comportarea studenţilor – la stabilirea notelor nu se iau în consideraţie faptele comportamentale (cu excepţia furtului de informaţie).

Profesorii examinatori pot fi clasificaţi:

I. După gradul de exigenţă în notare:

a) Examinatori foarte severi sau foarte exigenţi, la care predomină notele mici.

b) Examinatori normal-exigenţi, la care are loc o distribuire firească a notelor (şi mari, şi mici şi mijlocii).

c) Examinatori indulgenţi, la care predomină notele mari.

II. După atitudinea şi comportamentul docimologic:

a) Examinatori amorfi, indiferenţi, reci – pe care nu-i interesează trăirile interioare ale examinaţilor, nota pe care aceştea o vor lua.

b) Examinatori egocentrici, autoritarişti.

c) Examinatori de tip uman, optimişti

Тестовые коллекции

Вопросы для практического экзамена

ABONEAZĂ-TE